Te iubesc sufletel enorm de mult si imi doresc sa petrecem o viata impreuna!Te iubesc!

Am povestit cum a inceput totul, cum a continuat, cum am ajuns sa ne iubim, cum totul e frumos si cum nu dorim sa ne mai despartim vreodata.
Simt ca aceasta fata mi-a captat toata atentia, Claudia pentru mine insemamna acum mai mult decat oricare prietena pe care am avut-o, mai mult decat orice pe lumea asta. Fac tot posibilul sa ne vedem cat se poate de des, in ciuda finantelor care se pare ca nu prea tin cu noi. Prefer sa beau o sticla de cola mai putin sau chiar sa renunt la mancarea de la munca numai ca sa reusesc sa o strang in brate pentru 1-2 zile.
Asa sunt eu, de data asta sunt foarte sigur ca va veni momentul in care imi voi petrece toata viata alaturi de ea. Stiu ca poate vor mai curge multe lacrimi pana atunci, dar vor fi si multe momente de bucurie. Sunt sigur ca va veni momentul pe care il asteptam amandoi, atunci cand vom fi impreuna zi si noapte, noapte si zi, in fiecare clipa, nu vom duce dorul mangaierilor, sarutarilor si clipelor placute, dar pana atunci mai sunt aproape 4 luni, iar tipul parca se incapataneaza sa stea in loc, sa nu alerge cum obisnuia sa alerge inainte.
Stiu ca vom trece peste toate aceste momente poate mai putin neplacute prin prisma faptului ca suntem foarte departe unul de altul, dar pe de alta parte minunate pentru ca stiu ca sunt acolo in inima cuiva, ca cineva ma asteapta sa ma stranga in brate si, la randul meu o iubesc si abia astept sa ma starnga in brate.
Am ajuns sa uram amandoi fiecare ora, fiecare zi care se incapataneaza sa stea in loc mai mult decat ne-am dori fiecare si speram, visam la momentele in care, asa cum am scris mai sus, vom putea sa ne bucuram cand dorim de o atingere, de o mangaiere si de un sarut.

Te iubesc Claudia si abia astept sa treaca tot acest timp si sa putem fi impreuna la casa noastra in Bucuresti.

Intamplarea cu trenul cand ne-am intors de la Bucuresti chiar trebuie povestita....deci....Gara de Nord, Bucuresti, plecam spre casa eu cu inca 2 prietene, adica o verisoara si o prietena. Exceptand faptul ca ne-am luat bilete si fiecare avea loc in alt vagon mai pleca si trenul cu intarziere, pentru mine nu era o problema dar totusi simteam ca se prelungeste agonia, imi doream sa nu mai plec de langa el, dar stiam ca asa ceva e si imposibil.....pe de o parte imi doream sa nu-mi mai dea drumul din imbratisare niciodata si pe de o parte imi doream sa plece trenul ala mai repede.
Dupa cum a mentionat Bogdan ne-a fost greu sa ne spunem cele mai importante cuvinte, dar cel putin intamplarea fericita a facut ca am putut sa-i arat pe un tricou, mi-a fost greu sa plec si sa-l las singur.....dar am plecat...
Dupa ce a plecat trenul cateva minute bune nu am reusit decat sa ma misc decat pana la locul meu si acolo sa raman cu gandul la el. M-a scos din amorteala telefonul, era una din prietenele din celalalt vagon ma intreba cum facem sa stam toate....aveam nevoie de ele, nu puteam sa raman singura cu niste necunoscuti, trebuia sa fiu cu cineva care imi intelegea durerea asa ca ma duc si vorbesc cu nenea controloru’ si ii povestesc cum ca suntem 3 prietene in vagoane diferite si il intreb daca ne putem muta toate intr-un compartiment liber...primesc acordul lui si in 5 minute eram instalate toate undeva intr-un compartiment gol....de aici incepe bucuria. Una dintre ele mai cu tupeu zice ca sa fumam in compartiment ca si asa suntem singure, zis si facut instant ne aprindem toate tigarile. Treaba buna le-am fumat linistite, nasu trecuse asa ca nu ne faceam griji, am incercat sa dormim, mai aprindem cate o tigara cand hopa vine alt nas. Am incremenit, adica de cand sunt 2 nasi intr-un tren....dilema mare dar nu aveam timp sa ma gandesc la asta....ne-a prins ca am fumat si incepe: ca amenda e atata, ca o fi, ca o pati, ca sa vezi si sa nu crezi.... toate bune si frumoase pana la un moment cand ii cere buletinul celei care venise cu ideea sa fumam, si ea ii zice sec ca nu il da, se mai targuie el putin, vede ca nu o scoate la capat, pleaca numai cu biletele nostre.....in urma lui panica mare, cel putin pe mine ca daca ne da amenta, ca nu mai am bani....cu toata panica am iesit pe culoar si am fumat o tigara, am inceput sa radem de ce patisem, eu radeam cum radeam dar parca nu era rasul meu....la un momendat apare si TF-ul nu era pentru noi ca am refuzat sa ne legitimam, era pentru unul pe care il prinsesera fara bilet.Am rasuflat usurate. Vedem ca nea omu nu vrea sa vina sa ne dea amenda sau macar sa ne dea biletele inapoi ne asezam frumos poate reusim sa adormim....culmea chiar reusim....sa fi dormit vreo ora sau poate mai mult....timp in care se mai urcasera in compartiment si 2 levantici dar de alea de-ti luau nasul si il mutau pe geam....si la un moment dat apare si „spaima trenurilor”....avea chef de glume...ca de ce am fumat, ca de ce una, alta, pana la urma ajunge sa ne intrebe daca nu aveam un ac cu ata. Var’mea nu stiu cum se facea ca purta dupa ea ac si ata, si pe desupra nu tace, zice ca are....la care controlorul nici una nici doua cica ne iarta daca ii coasem si lui un nasture la camasa, ca l-a rupt.Ce sa facem, tipa care a zis sa fumam s-a apucat de cusut si radea si dadea inainte cu treaba....Pana la urma controlorul de gasca ne-a dat biletele inapoi,ne-am cinstit toti cu o cafea si o tigara pe coridor de data asta ca de nu ne mai ardea sa fumam in compartiment....ca sa nu mai zic ca nea controlorul nu avea tigari si a luat tot de la noi ca, de fumam kent, adica ce fuma si el. Si s-a horat el sa plece ne-a urat calatorie placuta, cand am coborat in gara ne-a mai urat si somn usor.

Acum morala este .....nu fumati in tren (mai ales acum ca s-a interzis fumatul si pe coridor) decat daca aveti ac cu ata....poate data viitoare altii nu o sa mai fie asa de norocosi....sfatul meu...nu va riscati... nu stiti peste cine dati ....

Am incredere in tine ca vei reusi sa treci peste acest prag....stiu ca iti doresti foarte mult si sunt alaturi de tine....TE IUBESC si stiu ca poti ....
P.S : Pls nu ma dezamagi >:D<:*

"Tutunul dauneaza grav sanatatii", "Fumatul cauzeaza cancer" si tot felul de astfel de directive mi-au fost indiferente pana acum, dar GATA! M-am saturat sa mai fumez, imi doresc sa nu mai pun tigara in gura, sper sa am vointa necesara.
Au trecut mai mult de 10 ani de cand fumez si acum imi dau seama ca nu stiu de ce fumez. Nu imi face bine, asta e sigur, dar totusi de ce fumez?
Totul s-a nascut din teribilism, aveam bani in buzunar cat sa imi cumpar un pachet de tigari si l-am cumparat. Acum simt ca imi controleaza viata. Sper ca perioada asta sa treaca cat mai repede si sa renunt la fumat definitiv pentru ca asta imi doresc. Pentru asta am nevoie de tot suportul din partea prietenilor si familiei.
Asadar, incepand de astazi nu mai pun tigara in gura! Promit!

PS: Sper sa ma tin de promisiune cu cat mai mult stocism. Veti afla in viitor daca am reusit.
PPS: Orice incurajare e binevenita!